8 definiții pentru prolongație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROLONGAȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio.
PROLONGAȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prolongație sf [At: DN / Pl: ~ii / E: fr prolongation, lat prolongaso] Poziție a unei note muzicale care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROLONGAȚIE s.f. (Rar) Prelungire (în timp). ♦ (Muz.) Poziție a unei note care, făcînd parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. [Gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROLONGAȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROLONGAȚIE ~i f. muz. Poziție a unei note dintr-un acord care continuă și în acordurile următoarte; poziție identică a unei note într-o serie de acorduri succesive. /<fr. prolognation, lat. prolongatio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prolongație (desp. -ți-e) s. f., art. prolongația (desp. -ți-a), g.-d. art. prolongației; pl. prolongații, art. prolongațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prolongație (-ți-e) s. f., art. prolongația (-ți-a), g.-d. art. prolongației; pl. prolongații, art. prolongațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prolongație s. f. (sil. -ți-e), art. prolongația (sil. -ți-a), g.-d. art. prolongației; pl. prolongații, art. prolongațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prolongație, prolongațiisubstantiv feminin
- 1. Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Prelungire (în timp). DNsinonime: alungire prelungire
etimologie:
- prolongation DEX '09 DEX '98 DN
- prolongatio DEX '09 DEX '98 DN