prolixitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr prolixité, lat prolixitas, -atis] 1 Însușire de a fi prolix (1). 2 Lipsă de concizie, de simplitate, de claritate în vorbire, în scriere, în stil etc.

PROLIXITATE s. f. Defectul de a fi prolix; lipsă de concizie și de claritate. Comisiunea lexicografică este invitată a reduce articolii redactați asupra cuvintelor la definițiuni concise, fără prolixitate. ODOBESCU, S. II 342.

PROLIXITATE s.f. Caracterul a ceea ce este prolix; lipsit de concizie și de claritate. [Cf. fr. prolixité, lat. prolixitas].

PROLIXITATE s. f. însușirea de a fi prolix. (< fr. prolixité, lat. prolixitas)

PROLIXITATE f. Caracter prolix. /<fr. prolixité, lat. prolixitas, ~atis

prolixitate f. caracterul celor prolixe.

*prolixitáte f. (lat. prolixitas, -átis). Defectu de a fi prolix: prolixitatea e un insuportabil defect. V. laconizm.

prolixitate s. f., g.-d. art. prolixității

prolixitate s. f., g.-d. art. prolixității

prolixitate s. f., g.-d. art. prolixității

PROLIXITATE s. f. (cf. fr. prolixité, lat. prolixitas): caracteristică a vorbirii și a stilului de a fi lipsite de concizie și de claritate, datorită folosirii unor cuvinte greoaie și confuze.