PROCOPSIRE s. f. v. pricopsire.

procopsire sf vz pricopsire

PRICOPSIRE s. f. (Pop.) Faptul de a se pricopsi. [Var.: procopsire s. f.] – V. pricopsi.

precopsi v vz pricopsi

pricopsi [At: (a. 1652) ap. TDRG / V: proc~, (înv) prec~ / Pzi: ~sesc / E: ngr πρόκοψα (aor προκόπτω)] 1 vi (Îvp) A avansa. 2 vr (Îrg) A se instrui. 3 vr (Pfm; irn) A ajunge la o situație materială bună. 4 vr (Pfm) A realiza un câștig fără a munci. 5-6 vrt (Înv; irn) A ajunge la o stare rea, deplorabilă.

pricopsire sf [At: (a. 1652) ap. MURNU, GR. 48 / V: proc~ / Pl: ~ri / E: pricopsi] 1 (Îvp) Avansare. 2 (Îrg) Instruire. 3 (Pfm) Ajungere la o situație materială bună. 4 (Pfm) Realizare a unui câștig fără muncă. 5 (Înv) Ajungere la o stare deplorabilă.

procopsi v vz pricopsi

PRICOPSIRE s. f. (Pop.) Faptul de a se pricopsi. – V. pricopsi.

PRICOPSI vb. IV v. procopsi.

PROCOPSI, procopsesc, vb. IV. Refl. 1. A se alege cu un profit, a ajunge la o situație bună; a se îmbogăți, a realiza un cîștig (pe nemuncite). Îi zise să se ducă la curtea împăratului... că acolo are să se procopsească. ISPIRESCU, L. 231. M-am săturat să mă chinuiesc atîtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața. CARAGIALE, O. II 27. Pețitori, neguțitori... Ea să se căsătorească, Să se procopsească. PĂSCULESCU, L. P. 167. ◊ Fig. S-a procopsit ca dracu-n spini (= a pățit-o rău). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să ajungă la o situație bună, a face pe cineva fericit, bogat. Am venit să te procopsesc Să-ți dau galbeni cît oi vrea. PĂSCULESCU, L. P. 298. ◊ (Glumeț) Pe chir Behehe, împăratul... îl lăsă pe seama lupului, ca dînsul să-l procopsească cum va ști. ODOBESCU, S. III 242. L-a lăudat, de l-a procopsit. PANN, P. V. I 166. 2. (Rar) A învăța, a se instrui. (Atestat în forma pricopsi) Venise la Fălticeni să se pricopsească de învățătură. CREANGĂ, A. 83. – Variantă: pricopsi vb. IV.

A PROCOPSI ~esc tranz. A face să se procopsescă. [Var. a pricopsi] /<ngr. prókopsa

A SE PROCOPSI mă ~esc intranz. 1) A-și crea o situație bună în viață (fără a o merita); a se căpătui. 2) înv. A acumula cunoștințe; a învăța; a se instrui. [Var. a se procopsi] /<ngr. prókopsa

pricopsì v. Mold. 1. a se procopsi (mai ales sub raportul material): oameni procopsiți și mai ales pricopsiți AL.; 2. fig. (și ironic) a păți rău ceva. [Diferențiare, fonetică și semantică, dela procopsì].

procopsì v. 1. a învăța: s’a procopsit la școală; 2. a căpătui: vrea să-și procopsească pe toți veneticii lui ISP.; 3. (ironic) a glorifica: l’a lăudat de l’a procopsit! PANN; 4. a se alege cu ceva, a se folosi: dacă e așa, apoi ne-am procopsit! [Gr. mod. PROKOPTO (aorist PROKOPSA), a profita, a face progrese, a se perfecționa (de unde și forma paralelă Mold. pricopsì)].

procopsésc și (est) pricopsésc v. tr. (ngr. pro-kópto, progresez, aor. prókopsa, de unde și sîrb. prokopsati). Fam. Căpătuĭesc, pun într’o situațiune bună: acest tată șĭ-a procopsit toțĭ copiiĭ. L-a lăudat de l-a procopsit!, expresiune ironică față de o laudă care face maĭ mult răŭ de cît bine. V. refl. Ajung bine, mă înțolesc, mă aleg cu ceva bun: omu harnic se procopsește. Ne-am procopsit! (ngr. tó prokópsamen), expresiune ironică față de un fĭasco, ca și halal!

procopsire v. pricopsire

procopsire/pricopsire s. f., g.-d. art. procopsirii/pricopsirii; pl. procopsiri/pricopsiri

!pricopsi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsesc, 3 sg. pricopsește, imperf. 1 pricopseam; conj. prez. 1 sg. să pricopsesc, 3 să pricopsească

!pricopsire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pricopsirii

!pricopsi/procopsi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsesc/procopsesc, imperf. 3 sg. pricopsea/procopsea; conj. prez. 3 să pricopsească/să procopsească

!pricopsire/procopsire (pop.) s. f., g.-d. art. pricopsirii/procopsirii

procopsi v. pricopsi

pricopsi v. procopsi

pricopsire v. procopsire

procopsi/pricopsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procopsesc/pricopsesc, imperf. 3 sg. procopsea/pricopsea; conj. prez. 3 sg. și pl. procopsească/pricopsească

procopsi

pricopsesc, -seam 1 imp.

procopsi (procopsesc, procopsit), vb. – 1. A instrui, a educa, a forma. – 2. A îmbogăți. – 3. (Refl.) A profita, a trage folos, a se căpătui. – Var. pricopsi. Mr. procupsescu, prucupsire, megl. pricupțés, pricupțiri. Ngr. προϰόπτω, viitor προϰόφω, în parte prin intermediul bg., sb., cr. prokopsati (Miklosich, Fremdw., 120; Murnu, 47; Vasmer, Gr., 124). – Der. procopseală, s. f. (instrucție, educație, pregătire; știință, cunoștințe; bogăție); nepricopsit, adj. (limitat, nepriceput, imbecil).

pricopsi, pricopsesc (pop.) v. r. a ajunge la o situație materială foarte bună

PRICOPSI vb. v. avansa, dezvolta, evolua, instrui, înainta, învăța, progresa, propăși, studia.

PRICOPSI vb. v. îmbogăți.

PRICOPSIRE s. v. carte, cultură, cunoștințe, dezvoltare, evoluție, instrucție, înaintare, învățătură, mers-înainte, pregătire, progres, propășire, studii.

PRICOPSIRE s. v. îmbogățire.

pricopsi vb. v. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. INSTRUI. ÎNAINTA. ÎNVĂȚA. PROGRESA. PROPĂȘI. STUDIA.

PRICOPSI vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a parveni. (S-a ~ prin mijloace necinstite.)

PRICOPSIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)

pricopsire s. v. CARTE. CULTURĂ. CUNOȘTINȚE. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. INSTRUCȚIE. ÎNAINTARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. MERS-ÎNAINTE. PREGĂTIRE. PROGRES. PROPĂȘIRE. STUDII.