PRICHICI, prichiciuri, s. n. (Mold.) Margine îngustă, ieșită în afară, a hornului, a cuptorului, a vetrei etc. Motănașul țupăi delicat pe horn, pe prichici și jos. SADOVEANU, B. 32. Pe prichiciul pridvorului. străjuiește o ulcică verzuie de lut. REBREANU, I. 10. Cînd mă gîndesc... la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel... parcă-mi saltă și acuma inima de bucurie. CREANGĂ, A. 33. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o poliță. Își sorbi vinul pe care i-l pusese Simion dinainte, pe prichiciul ferestrei. SADOVEANU, F. J. 94.