POVÎRNIȘ, povîrnișuri, s. n. Pantă, coastă (abruptă), versant al unei înălțimi. Urcăm pe povîrnișul de bolovani. BOGZA, Ț. 64. Caii nu mai puteau. Harabaua se oprise pe un povîrniș. Căprarul și artileristul săriră de pe capră. ZAMFIRESCU, R. 241. Și ne coborîm noi, și ne tot coborîm cu mare greutate pe niște povîrnișuri primejdioase. CREANGĂ, O. A. 47. ◊ Fig. Cu cea mai mare grijă trebuie să privim povîrnișul primejdios pe care azi a început să lunece literatura, mai ales poezia. IONESCU-RION, C. 118. Ușoară ca o săgeată, o plută... se răpede în salturi pe povîrnișul apei. RUSSO, O. 105.