povârniș sn [At: BĂLCESCU, M. V. 140 / V: (reg) pohâ~, (îrg) ~ârș / Pl: ~uri / E: povârni + -iș] Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versanții unor forme de relief Si: coastă, muchie, pantă¹, (rar) prăvălac, prăvăluc, (pop) prăvăliș, clină, (îrg) piez, (înv) povârnitură (1), (reg) piezișea, ponciș, povârghie, prăval, prăvălitură¹, răpăguș¹.