2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pomăit, ~ă a [At: MUSCEL, 86 / Pl: ~iți, ~e / E: pomăi] (Pop; d. ființe sau corpul acestora) 1 Foarte slab Si: uscat, zbârcit (fam) stafidit, (reg) pomisit (2), pomit (2). 2 Îmbătrânit înainte de vreme Si: (reg) pomisit (3), pomit (3).

POMĂIT, -Ă, pomăiți, -te, adj. (Regional) Uscat, zbîrcit. Tîrziu de tot s-a aflat trupul pomăit și neputrezit. PAMFILE, S. T. 67.

POMĂIT, -Ă, pomăiți, -te, adj. (Reg.) Zbîrcit, stafidit, uscat. – V. pomăi.

pomăi vr [At: ZANNE, P. IX, 515 / Pzi: ~iesc / E: poamă + -ăi] (Pop; d. ființe sau părți ale corpului) 1 A slăbi extrem de mult Si: a se usca, a se zbârci, (fam) a se stafidi, (reg) a se pomi (1), a se pomisi (2). 2 A îmbătrâni înainte de vreme (slăbind, zbârcindu-se etc.) Si: (reg) a se pomi (2), a se pomisi (3).

POMĂI, pomăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zbîrci, a se stafidi.

POMĂI, pomăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se zbîrci, a se stafidi. – Din poamă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: pomăit
pomăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomăit
  • pomăitul
  • pomăitu‑
  • pomăi
  • pomăita
plural
  • pomăiți
  • pomăiții
  • pomăite
  • pomăitele
genitiv-dativ singular
  • pomăit
  • pomăitului
  • pomăite
  • pomăitei
plural
  • pomăiți
  • pomăiților
  • pomăite
  • pomăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pomăi
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomăi
  • pomăire
  • pomăit
  • pomăitu‑
  • pomăind
  • pomăindu‑
singular plural
  • pomăiește
  • pomăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomăiesc
(să)
  • pomăiesc
  • pomăiam
  • pomăii
  • pomăisem
a II-a (tu)
  • pomăiești
(să)
  • pomăiești
  • pomăiai
  • pomăiși
  • pomăiseși
a III-a (el, ea)
  • pomăiește
(să)
  • pomăiască
  • pomăia
  • pomăi
  • pomăise
plural I (noi)
  • pomăim
(să)
  • pomăim
  • pomăiam
  • pomăirăm
  • pomăiserăm
  • pomăisem
a II-a (voi)
  • pomăiți
(să)
  • pomăiți
  • pomăiați
  • pomăirăți
  • pomăiserăți
  • pomăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pomăiesc
(să)
  • pomăiască
  • pomăiau
  • pomăi
  • pomăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomăit, pomăiadjectiv

  • 1. regional Uscat, zbârcit. DLRLC
    • format_quote Tîrziu de tot s-a aflat trupul pomăit și neputrezit. PAMFILE, S. T. 67. DLRLC
etimologie:

pomăi, pomăiescverb

etimologie:
  • poamă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.