plintă sf [At: NAUM, IST. ART. 173 / Pl: ~te / E: fr plinthe] 1 Piesă de lemn, de piatră, de material plastic etc. care se montează la partea de jos a pereților unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. 2 Parte de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieșită mai în afară, care formează un mic soclu. 3 Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie pe care se sprijină o coloană sau un piedestal.