PLATOU¹, platouri, s. n. Podiș. Un platou puternic, pe care se legăna în valuri fînul, creștea frumos, sub norii albi de iunie. GALACTION, O. I 38. I se părea că brigada de pe platoul Bucovei nu știe ce face. Escadroanele se mișcau la deal și la vale, fără rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. În stînga începe să s-așeze un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ (Determinat adesea prin «de instrucție») Cîmp amenajat pentru exerciții militare.