opțiuni
  • info
2 intrări
36 de definiții

Explicative DEX

pituli v vz pitula

PITULI vb. IV v. pitula.

PITULI vb. IV. v. pitula.

PITULA, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupila vb. I] – Din piti.

PITULA, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupila vb. I] – Din piti.

PITULIȘ adv., s. n. (Pop.) 1. Adv. Pitiș. 2. S. n. (Rar) Ascunziș. – Pitula + suf. -iș.

TUPILA vb. I v. pitula.

TUPILA vb. I v. pitula.

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

pituliș [At: (a. 1550-1580) GCR l, 6/21 / V: (reg) tupiliș / Pl: (3-4) ~uri / E: pitula + -iș] 1 av (Pop) Pe furiș Si: (pop) pituluș1 (1), (reg) pitulat (2). 2 av (Pop) Pe neobservate Si: (pop) pituluș1 (2), (reg) pitulat (3). 3 sn (Rar) Ascunziș. 4 sn (Reg) De-a v-ați ascunselea Vz ascuns.

tupeli v vz pitula

tupila v vz pitula

tupili v vz pitula

tupiliș av, sn vz pituliș

CHITULA... = PITULA...

PITULIȘ adv., s. n. 1. Adv. Pitiș. 2. S. n. (Rar) Ascunziș. – Pitula + suf. -iș.

PITULA, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pituli, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

PITULIȘ adv. Pe ascuns, pe furiș; pitiș. Eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliș pe lîngă uluci și intru în curtea primăriei. CARAGIALE, O. I 106.

A SE PITULA mă ~ez intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

A PITULA ~ez tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

pituliș adv. pe furiș.

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

pitulíș adv. (d. mă pitulez). Vest. Pitiș, pe furiș, pitulîndu-te. – În est tupilíș și -úș (Șez. 33, 26).

tupiléz (mă), V. pitulez.

tupilíș și -úș, V. pituliș.

Ortografice DOOM

pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. pitulez, 3 pitulează; conj. prez. 1 sg. să pitulez, 3 să pituleze

pituliș1 (pop.) adv.

!pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pitulează

pituliș1 (pop.) adv.

pitula/tupila vb., ind. prez. 1 sg. pitulez/tupilez, 3 sg. și pl. pitulează/tupilează; conj. prez. 3 sg. și pl. pituleze/tupileze

pituliș adv., s. n.

tupila v. pitula

Sinonime

PITULA vb. v. ascunde, dosi, mistui.

PITULIȘ adv. v. tiptil.

pitula vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.

pituliș adv. v. TIPTIL.

Arhaisme și regionalisme

pitula, pitulez și pitul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.

Intrare: pitula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitula
  • pitulare
  • pitulat
  • pitulatu‑
  • pitulând
  • pitulându‑
 singular plural
  • pitulează
  • pitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulez
 (să)
  • pitulez
  • pitulam
  • pitulai
  • pitulasem
a II-a (tu)
  • pitulezi
 (să)
  • pitulezi
  • pitulai
  • pitulași
  • pitulaseși
a III-a (el, ea)
  • pitulează
 (să)
  • pituleze
  • pitula
  • pitulă
  • pitulase
plural I (noi)
  • pitulăm
 (să)
  • pitulăm
  • pitulam
  • pitularăm
  • pitulaserăm
  • pitulasem
a II-a (voi)
  • pitulați
 (să)
  • pitulați
  • pitulați
  • pitularăți
  • pitulaserăți
  • pitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulează
 (să)
  • pituleze
  • pitulau
  • pitulară
  • pitulaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pituli
  • pitulire
  • pitulit
  • pitulitu‑
  • pitulind
  • pitulindu‑
 singular plural
  • pitulește
  • pituliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulesc
 (să)
  • pitulesc
  • pituleam
  • pitulii
  • pitulisem
a II-a (tu)
  • pitulești
 (să)
  • pitulești
  • pituleai
  • pituliși
  • pituliseși
a III-a (el, ea)
  • pitulește
 (să)
  • pitulească
  • pitulea
  • pituli
  • pitulise
plural I (noi)
  • pitulim
 (să)
  • pitulim
  • pituleam
  • pitulirăm
  • pituliserăm
  • pitulisem
a II-a (voi)
  • pituliți
 (să)
  • pituliți
  • pituleați
  • pitulirăți
  • pituliserăți
  • pituliseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulesc
 (să)
  • pitulească
  • pituleau
  • pituliră
  • pituliseră
tupeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupila
  • tupilare
  • tupilat
  • tupilatu‑
  • tupilând
  • tupilându‑
 singular plural
  • tupilează
  • tupilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilez
 (să)
  • tupilez
  • tupilam
  • tupilai
  • tupilasem
a II-a (tu)
  • tupilezi
 (să)
  • tupilezi
  • tupilai
  • tupilași
  • tupilaseși
a III-a (el, ea)
  • tupilează
 (să)
  • tupileze
  • tupila
  • tupilă
  • tupilase
plural I (noi)
  • tupilăm
 (să)
  • tupilăm
  • tupilam
  • tupilarăm
  • tupilaserăm
  • tupilasem
a II-a (voi)
  • tupilați
 (să)
  • tupilați
  • tupilați
  • tupilarăți
  • tupilaserăți
  • tupilaseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilează
 (să)
  • tupileze
  • tupilau
  • tupilară
  • tupilaseră
Intrare: pituliș (adv.)
pituliș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • pituliș
  • pituli‑
tupiliș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pitula, pitulezverb

  • 1. popular A (se) piti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ascunde dosi mistui piti
    • format_quote S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. DLRLC
    • format_quote Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
etimologie:
  • piti DEX '98 DEX '09

pitulișadverb

  • 1. popular Pe ascuns, pe furiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pitiș tiptil
    • format_quote Eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliș pe lîngă uluci și intru în curtea primăriei. CARAGIALE, O. I 106. DLRLC
etimologie:
  • Pitula + -iș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.