PIESĂ, piese, s. f. 1. Parte demontabilă din mecanismul unei mașini. Simțea că-l zdrobește greutatea piesei mari de metal. DUMITRIU, V. L. 138. Mașinile astea sînt afurisite și neamțul se supără dacă îi stric vreo piesă. PAS, Z. I 307. Vezi cum crește sub ochii tăi trupul automobilului. Vin din toate părțile, pe cale mecanică, piesele componente. SAHIA, U.R.S.S. 86. ◊ Piesă anatomică = parte dintr-un cadavru, preparată pentru studii anatomice. 2. Parte a unui tot, formînd ea însăși o unitate, un întreg. Armata noastră avea. în totul pînă la 35000 de oameni și 140 piese de artileria. HASDEU, I. V. 139. 3. Monedă. O piesă de zece bani.Fiecare dintre actele, documentele, însemnările cuprinse într-un dosar sau într-o colecție. Iată și texturile ce le reproducem ca piese justificative. HASDEU, I. V. 241. 4. Obiect sau operă de artă, expus într-un muzeu, sau făcînd parte dintr-o colecție; exemplar. Pereții sînt acoperiți cu tablouri și fotografii – piese rare – unele unice, de muzeu. STANCU, U.R.S.S. 72. 6. (Adesea determinat prin «de teatru») Operă literară în care predomină dialogul și care este destinată reprezentării pe scena unui teatru. La 1816 Asachi... reprezintă o operă a sa «Mirtil și Hloe»; cea dintîi piesă în limba romînească. SADOVEANU, E. 64. ◊ Fig. Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă; Alte măști, aceeași piesă. EMINESCU, O. I 196. 7. Compoziție muzicală. Piesă de concert.