PERVAZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scînduri care acoperă rostul dintre perete și tocul unei uși, unei ferestre etc.; p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. Îmi desprindeam coatele amorțite de la fereastra voastră fi-mi găseam odihnă ochilor, dincolo, la celălalt pervaz, deschis către alte priveliști. C. PETRESCU, S. 7. Vine în dreptul ferestrei, se apleacă peste pervaz. SEBASTIAN, T. 274. ♦ Deschizătură în care e situată o ușă sau o fereastră. Ea sta nemișcată în pervazul ferestrelor. DELAVRANCEA, la CADE. ◊ Fig. S-a luminat în răsărit pervazul, Zorile-și lipesc de geam obrazul. BENIUC, V. 110. Scutur pulberea tristeții, De pe pervazul sterp al vieții. LESNEA, C. D. 24. 2. Șipcă sau scîndură îngustă, fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn, pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. ♦ Piesă de lemn așezată la partea superioară a unui lambriu de lemn, pentru a forma o cornișă mică. – Variantă: privaz (HOGAȘ, M. N. 29, SLAVICI, O. I 65) s. n.