paleobotanică sf [At: LTR² / P: ~le-o~ / E: fr paléobotanique] Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile și cu modul lor de evoluție în decursul timpului geologic Si: paleontologie vegetală, paleofitologie.

PALEOBOTANICĂ s.f. Paleofitologie. [Gen. -cii. / < fr. paléobotanique].

PALEOBOTANIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.

paleobotanic, ~ă a [At: DN³ / P: ~le-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paléobotanique] 1 Care aparține paleobotanicii Si: (rar) paleofitologic (1). 2 Referitor la paleobotanică Si: (rar) paleofitologic (2). 3 Specific paleobotanicii Si: (rar) paleofitologic (3). 4 De paleobotanică Si: (rar) paleofitologic (4).

PALEOBOTANIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.

PALEOBOTANIC, -Ă adj. Referitor la paleobotanică. [Cf. fr. paléobotanique].

PALEOBOTANIC, -Ă I. adj. referitor la paleobotanică. II. s. f. ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleofitologie. (< fr. paléobotanique)

paleobotanică (desp. -le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotanicii

paleobotanică (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotanicii

paleobotanică s. f. (sil. -le-o-), g.-d. art. paleobotanicii

paleobotanic adj. m., pl. paleobotanici; f. sg. paleobotanică, pl. paleobotanice

PALEOBOTANICĂ s. paleofitologie, paleontologie vegetală.

PALEOBOTANICĂ s. paleofitologie, paleontologie vegetală.

PALEOBOTANIC adj. paleofitologic.