Definiția cu ID-ul 504369:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pagubă (pagube), s. f. – Daună, prejudiciu, pierdere. Sl. paguba (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 238). – Der. păgubi, vb. (a aduce daune, a prejudicia; a pierde), din sl. pagubiti „a pierde”; păgubaș, s. m. (victimă, om care pierde, prejudiciat); păgubitor, adj. (care aduce pagubă); păgubos, adj. (dezavantajos; nefast); păgubnic, adj. (înv., dăunător, vătămător); despăgubi, vb. (a compensa, a indemniza; a se revanșa), format după fr. dédommanger.