OMITERE s. f. Faptul de a omite; omisiune. cf. ddrf. Mauclair face aici o omitere conștientă. petică, o. 373. Comparația arată că există între aceste două texte vreo 30 de deosebiri: intervertiri de cuvinte, omiteri, interpola-țiuni. bul. com. ist. i, 12, cf. 73. – PI.: omiteri. – v. omite.