OMISIUNE s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, lacună, Cf. ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w. Fiecare specialist cu condeiul în mînă relevă greșelile, inadvertențele, omisiunile. bul. com. ist. i, 99, cf. severin, s. 16, scriban, d. Organizarea temeinică a muncii de cercetare științifică se pune astfel cu o deosebită acuitate, pentru asigurarea unei colaborări și coordonări armonioase, fără omisiuni sau suprapuneri de sarcini. contemp. 1953, nr. 367, 5/3. – Pronunțat: -si-u-. – PI.: omisiuni. – Și: (învechit) omisie s. f. heliade, d. j. 18/21, stamati, d., ddrf, bul. com. ist. v, 102. – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.