OMAGIU s. n. 1. (În feudalism) Jurămînt de credință și de supunere al unui vasal către suzeranul său. Consiliarii lui Petru Palatinului Moldovei întăresc omagiul, făcut craiului Vladislav. șincai, hr. r, 354/33. Că-i pun homaghium, adecă a-i pune jurămîntul. Molnar, 1. 408/7. Trecu pe la Cracovia, spre a înfățoșa lui Vlădislav omagiul său. asachi s.. l. ii, 43. El reînnoiește în 1468 jurămîntul de credință regelui Cazimir, făgăduindu-i iarăși că va veni în persoană, spre a depune omagiul. xenopol, 1. r. iv, 39, cf. șĂiEANu, barcianu. În 1387, același Petru al Mușatei prestează omagiu regelui Vladislav lagello. bul. com. isiv v, 33, cf. alexi, w. Marii seniori nu recunoșteau în rege decît pe suzeranul ales, căruia nu-i datorau decît serviciile feudale, derivînd din omagiu. oțetea, h. 75. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinței, respectului admirației sau recunoștinței față de cineva; prinos, ofrandă. Au priimit în Vienna homaghiumul orășeanilor. CALeNsDAriu (1820), 2/11. Alegerea aceasta ce s-au priimit cu toată plăcerea unui norod slobod este un (homagi) semn de credință adus jertvă rigatului. cr (1830), 60¹/34. Merg magnați și alte deputațiuni... spre a-și depune homagiile lor la augusa pereche căsătorită. barițiu, p. a. ii, 695. Nu se tem a aduce omagiul lor adevărului. man. sănăt. 11/22. Nu putui, găsi culoare Nici omagiuri a descri Frumusețea-ncîntătoare. alexandrescu, o. I, 277. Asta sublimă operă... procură autorului ei cele mai splendide omage din partea tutulor. filimon, o. ii, 314. Grațioasa me doamnă, permiteți-mi să depun omagele mele la picioarele d-voastră. alecsandri, t. 1308. Se disputau care de care să-i aducă mai multe omagii. bolintineanu, o. 417, cf. ddrf, șăîneanu, barcianu. Din iarbă rupse un mac roș de cîmp Și-l puse, ca omagiu, pe-un panou. d. botez, f. s. 41. Eu n-am venit decît pentru o secundă: ca să-mi prezint omagiile mele. sadoveanu, o. ix, 73. Avea și ea ambiția de a primi omagiile tuturor personalităților. călinescu, s. 421. Marile doamne... așezate pe o canapea fastuoasă în colț, îngăduie ca persoanele prezente să vie pe rînd să le prezinte omagiile lor. camil petrescu, o. ii, 411. A servi oamenii înseamnă a le aduce omagiul pe care-l prețuiesc ei, nu acela pe care-l cred alții cel mai potrivit. ralea, s. t. i, 34. ◊ (În formule de salut) Omagiile mele. – pl.: omagii și (ieșit din uz) omagiuri, omage. – Și: (ieșit din uz) omaj (i. negruzzi, s. vi, 167), homaghium, homagi s. n. – Din lat. homagium, it. omaggio, fr. hommage.