OIȘTE sf. Lemnul cel lung de dinaintea trăsurii sau carului de laturile căruia se înhamă caii sau se înjugă vitele (🖼 3425): o trăsură cu patru cai care avea clopot la ~ și mergea la moșie (GN.): vindea cîte o iapă chiar în mijlocul drumului și atunci rămînea ~a goală pe de o parte (CRG.); 👉 GARD¹1 [bg. oište].