OGRADĂ (pl. -răzi) sf. 1 Îngrăditură pentru vite, grajd, staul: i-am adus pe amîndoi în spinare tocmai de la ogrăzile ciobanului (I.-GH.) ¶ 2 Mold. Bucov. Curte: ograda era mare, împrejmuită cu zid (GN.); i-a zis să iasă din ~ și să meargă unde știe (CRG.); cînd au văzut-o părinții intrînd în ~ (SB.) ¶ 3 Olten. Trans. Grădină de poame, de legume: ogrăzile de pruni și mere se îndoiau sub greutatea pometului (DlvR.) [vsl. o g r a d a].