OFTA (-tez) vb. intr. 1 A scoate un oftat, a suspina: împreunîndu-și mîniIe, ofta de te’nneca plînsul (VLAH.); Dănilă însă ofta din greu lîngă burduvul cu bani (CRG.); omul de n’ar ~, cu totul s’ar venina (ZNN.) ¶ 2 Ⓕ ~ după ceva, a dori din adîncul sufletului: boierii... a căror inimă ofta după libertate (BĂLC.); toată ziulica ofta omul după o vorbă mai bună ori după un zîmbet (CAR.) [of!].