OCHIRE s. f. Acțiunea de a ochi². 1. Privire. Un străin deodată [a]pare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, La ochire luminos. ALECSANDRI, P. II, 84. Domnea o doamnă frumoasă ca o zînă Cu părul său de aur, ochirea sa senină. I. NEGRUZZI, S. II, 153, cf. BARCIANU, ALEXI, W. ◇ expr. A face (sau a întoarce) ochirea roată v. roată. A arunca o ochire v. arunca. ♦ Ocheadă. [Cavalerii] se luptau ca să capete o ochire de la dama inimei lor. NEGRUZZI, S. I, 36, cf. 86. [Fetele țineau] ochii plecați spre pămînt, ca și cum n-ar zări ochirile îndrăznețe ce le veneau ca niște săgeți de foc din ceata flăcăilor. GANE, n. I, 61, cf. 101. 2. Cercetare rapidă, sumară. cf. LB. Vedem în Schițele române, introduse și traduse de d-na Kremnitz, o ochire asupra literaturei române, dată sub formă de prefață. MAIORESCU, CR. III, 11. În această scurtă ochire retrospectivă am redeșteptat... fazele principale prin care a trecut Academia Română. F (1891), 345. În repedea această ochire asupra unui trecut atît de aproape de noi,... cu anevoie se pot expune greutățile. D. ZAMFIRESCU, Î. 52. ◇ loc. adv. Dintr-o ochire sau cu o (singură) ochire sau (de) la prima ochire = foarte repede, imediat. Ale-mpărăției venituri, cheltuiele C-o singură ochire să poată lămuri. NEGRUZZI, S. II, 262. Faptele descoperite să fie sistematizate... și generalizate astfel ca un om cult să poată, cu o ochire, observa și pricepe tot cîmpul științei contemporane lui. GHEREA, ST. CR. II, 339. De la prima ochire înțelesese deosebirea. D. ZAMFIRESCU, a. 145. Cunoscîndu-l dintr-o ochire pe Murășanu, zvîcni repede de pe scaun. AGÎRBICEANU, a. 314. Suma defraudată fusese evaluată, la prima ochire, la mai mult de o sută de milioane. STANCU, R. a. v, 11. Observă dintr-o ochire proporția participării la afacere. VORNIC, P. 167. 3. Aducere a țevii unei guri de foc într-o poziție care să permită trimiterea proiectilului la țintă. cf. ochi² (I 5). cf. POLIZU, BARCIANU. Generalul intră în cupolă și controlă ochirea tunului. SANDU-ALDEA, U. P. 134, cf. ALEXI, W. ◇ Linie de ochire v. linie. – pl.: ochiri. – v. ochi².