*OBOE, OBOIU (pl. -oaie) sn. 🎼 Instrument de muzică, făcut din lemn, cu ancie dublă, cu digitația ca la flaut, poziția ca Ia clarinet, timbrul ca la cornul englez; de obiceiu, după sunetul „la” al oboiului se acordează toate instrumentele din orchestră; se întrebuințează ca solo în scenele de duioșie sau melancolie (🖼 3381) [fr. haut-bois].