*OBIECTIV adj. I. Privitor la obiect, iar nu la subiect: realitate ~ă; scop ~; judecată ~ă, care se ocupă numai de fapt, iar nu de făptuitor, judecată nepărtinitoare. II. (pl. -ve) sn. 1 📻 Lentila unui instrument de optică cea mai apropiată de obiectul care trebue examinat ¶ 2 📷 Lentilă biconvexă a unui aparat fotografic, care dă o imagine întoarsă a obiectului care urmează să fie reprodus (🖼 3376) ¶ 3 Ⓕ Scop ¶ 4 🦉 Ceea ce există în afară din noi, în opoziție cu „subiectiv” [fr.].