OBADĂ s. f. I. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.), (regional) ciolan, năplaț; p. gener. partea circulară a roții de lemn (peste care se montează șina). cf. anon. car. Strîmbă-Lemne... lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. negruzzi, s. i, 245. Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. i. ionescu, d. 497, cf. 709. Sub niște vechi tulpine de nuci, cu crăcile pe jumătate arse și uscate, erau aruncate obezi de roate, juguri de car. odobescu, s. i, 148. Cînd voim să strîngem roata unei trăsuri, se pune peste obada ei șina încălzită. poni, f. 106, cf. damé, t. 8, 150. În butuc sînt bătute spițele și acestea sînt încălțate cu obede. brebenel, gr. p., cf. pamfile, i. c. 128. Obedele (8 obede) formează circomferința roții. pribeagul, p. r. 85. Căruța ușoară pe roate nalte, sunînd ca din clopote din obezile ferecate. sadoveanu, o. xviii, 23, cf. x, 431. O obadă de roată frîntă. c. petrescu, a. r. 52. Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. vornic, o. 162. Cu butuci De bulbuci, Cu obede De măr verde. marian, sa. 313. I se strică o obeadă de la roată. reteganul, p. i, 33, cf. 34. Cu spițe de marbotin, Cu obezi de calomfir, Cu jugul de trandafir. șez. iv, 140, cf. graiul, i, 337. Om trece peste deluț Cu obede din lemn verde. bȋrlea, c. p. 112. Lemne verzi Pentru obezi Și uscate Pentru roate. balade, ii, 363. Din talpa de casă nu se face obadă de roată. zanne, p. iii, 391. ◊ expr. (Regional) A se face obadă = (mai ales despre cai) a-și îndoi spinarea opintindu-se la tras, a se cocoșa. cf. ciaușanu, v. 183. Calul e bun... cînd fluierȋnd numai la el, se încordează, se face obadă și ori rupe ștreangurile, ori ia căruța din loc. dr. v, 215. A-i sări obada = a se înfuria, a-i sări muștarul. cf. pamfile, j. ii, 157. ♦ p. ext. Partea periferică, circulară a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. cf. dl, dm. ♦ (Regional) Cui (de lemn) cu care se împreună obezile unei roți; (regional) cep. cf. marian, s. r. i, 35. ♦ (Regional) Cui care fixează lațurile de căpriori la casele acoperite cu stuf (Frîncești – Tîrgu Jiu), chest. ii 254/44. II. (Mai ales la pl. cu valoare de sg.) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn avînd fiecare cîte o scobitură în formă de semicerc și care, închizîndu-se, imobilizau mîinile sau picioarele osîndiților sau ale robilor, butuc, (învechit) dibă, gros, (regional) tumurug; p. ext. (la pl.) cătușe, fiare. Face vodă obedze fără samă molte (cca 1620). iorga, d. b. i, 37. De pietri să ucidea și hiarăle și obedzile strica. varlaam, c. 174. Făcură niște obezi... și să dusă asupra tegheitilor, pentru ca să robască pre tegheiti. herodot (1645), 27, cf. 196. L-au ferecat în obezi și... l-au trimis Pătru Vodă la Suleiman. ureche, l. 154. Atunce-l va bate pren tot tîrgul și-l va închide în temniță cu obeade în picioare. prav. 261. Îi băgă în obeze și i-au trimis de i-au închis în Liov. m. costin, ap. gȋdei. Suspinele celor din obeade. dosoftei, ps. 269/5, cf. 362/7. L-au legat pre el cu obezi de aramă. biblia (1688), 187¹/10, cf. 268²/35. Au vinit mulțime de turci, amestecați cu munteni, de l-au luat și l-au băgat în obezi. n. costin, l. 423. Slobodzie robii de pin obezi. neculce, l. 76. Banul Gherghe le-au tăiat obezile și i-au slobozit. amiras, let. iii, 141/20. Hanul, cum au pus mȋna pre dînsul, l-au băgat în obezi și l-au trimis la Țarigrad (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 302/25. Au trimis pe acei patru boieri și i-au fericat în obezi. șincai, hr. ii, 196/9. Să-i trimiță în obezi și în lanțuri la împărăție. dionisie, c. 205. Ținea lîngă sine strîns în obezi pe Negrilă. asachi, s. l. ii, 64. Ducîndu-l în obezi la ispravnic. pann, p. v. iii, 107/17. Robitul cînd își sparge obezile o dată... Atunci mai ager este, atunci e mulțumit. bolliac, o. 133. Bătăi și chinuri, cȋnd țipăm, Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm, Că vrem pămînt! coșbuc, p. i, 209. Acestor ticăloși... iertată să le fie viața; și să-i vȋrȋți în beciuri, să steie în obezi pȋnă ce satele lor vor plăti. sadoveanu, o. x, 249. Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bașcă, l-au mai ferecat și la obezi. c. petrescu, a. r. 51. Și vin, soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi Să tot plȋngi și să nu crezi! alecsandri, p. p. 239, cf. vasiliu, c. 55. ◊ (În context figurat) Barbara fortună, strînsă în obezi cumplite, Să nu aibă vro putere ca în urmă să-l oboare. asachi, s. l. i, 66. ◊ fig. Unde se rup legăturile dreaptii stăpînii, acolo se pun obezile vrăjmașii tiranii. cantemir, ist. 150. Sufletul nostru... cuprins de-a trupului obeze. conachi, p. 288. Obezile nemerniciei. piscupescu, o. 44/23. În inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. goga, c. p. 70. ◊ expr. A pune (în) obezi = a subjuga, a supune, a înrobi. Bătia maria și punia obezi. herodot (1645), 457. Erai slobodă... și te puseră in obezi. Russo, s. 141. III. p. anal. 1. (Ban.) Vescă la sită (alr ii 3983/2, 27, 29, 36, 47, 76, ib. 6484/36, 47) sau la pietrele morii (alrm sn i h 121). Împrejurul pietrelor este o obadă, ce se zice ocoli, ca să nu iasă fănina de cȋt pre ciuciureu. liuba-iana, m. 104. ♦ (Regional) Cadru de lemn care se aseamănă cu veșca sitei, folosit ca gherghef (Ghilad – Timișoara). cf. alr ii 5 779/36. ♦ Vas din scoarță de copac (de obicei de tei) folosit la spălatul cămășilor, uneori și la prinsul peștilor. Se află o obadă (o scoarță sau coajă de tei lată) pentru a se pune in ea chimeșile. liuba-iana, m. 100. Chimeșile se pun în obadă cînd se opăresc. h xviii 145, cf. 141. Făcură apoi cîteva funii de tei groase ca mȋna, apoi din coajă de tei făcură o obadă. cătană, p. b. i, 95. [Obada] să folosește la spălatul cămeșilor, cînd e lăsată deschisă la un capăt să folosește și la prinsul peștilor. com. din oraviȚa. 2. (Prin Ban. și nordul Transilv.) Borul pălăriei. Pălării cu obadă de rȋnd, nici lată ca la ardeleni, nici îngustă ca la ungureni. f (1872), 339. Clopul... constă din coif și din obadă. h XVIII 21, cf. BRAN, S., L. COSTIN, GR. BĂN. 148, com. pușcariu, ALR i 1859/1, 26, 40, 49, 69, 79, 273, 278, 335, 337, 339, lexic reg. 24. ♦ (Regional) Cozoroc (Vălcani – Sînnicolau Mare). alr ii 3282/47. 3. (Prin nord-vestul Transilv.) Tiv în partea de sus a izmenelor sau a șorțurilor, prin care se trage brăcinarul sau șnurul. cf. alr ii 3313 bis/346, lexic reg. 16. 4. (Prin Transilv. și Mold.) Semn distinctiv (în formă de semicerc) făcut în urechea oilor. cf. păcală, m. r. 145, chest. v 76/4, 156/21, 31, 65, 75, 91, 95, alrm sn i h 267, com. din MORĂRENI – REGHIN și ȘIEUȚ – BISTRIȚA. 5. (Regional) Fiecare dintre bîrnele care leagă partea de deasupra a stîlpilor casei (chest. ii 33/8) ; cosoroaba, cununa casei (ib. 113/97 a). Deasupra cățeilor să pun în lungime și lățime 4 corzi, cari țin obada casei... ca să nu se desfacă. liuba-iana, m. 94. – pl.: obezi și (învechit și regional) obede, obeze. – Și: (învechit și regional) obeadă (pl. și, rar, obeade), (regional, sg. refăcut după pl.) obedă (alr i 826/178) s. f. – Din slavon. обедъ.