OASPE, ‼OASPETE (pl. -peți) sm. 1 Persoană care e primită cu mulțumire în casa cuiva, care e poftită la masă, mosafir: îI primi după cum i se cuvenea, îl băgă în palat și-l omeni ca pe un oaspe (ISP.); (P): oaspele nu mănîncă ce gîndește, ci mănîncă ce găsește; (P): după trei zile, oaspeții se pun la rîșniță; cînd cîntă cocoșul în prag, au să-ți vie oaspeți (GOR.); nu bănuia că soarta îi scosese în cale un oaspete așa de înalt (CAR.); eram oaspetele unui Rus bogat (S.-ALD.); bucuroși la oaspeți? întrebare pe care o pune cineva cînd sosește într’o casă și dorește să fie primit în gazdă sau la masă: cine, ajungînd noaptea la o casă țărănească, au întrebat „bucuros la oaspeți?” și n’au auzit îndată „bucuros!” sau, trecînd pe lîngă o masă de țărani, au zis „masă bună!” fără a fi poftit îndată la dînsa? (ALECS.) ¶ 2 🐦 Oaspeții primăverii, rîndunelele (sau alte pasări călătoare care se întorc odată cu venirea primăverii) [lat. hospes, pl. hospĭtes].