OARZĂN, OARZÎN, OARZIN I. adj. 1 Băn. Oacheș ¶ 2 🌿 Timpuriu (despre poamele care se coc de vreme): mere ~e, varietate de mere ¶ 3 Olten. (VÎRC.) Destrăbălat, cu purtări rele, necinstit: femeie ~ă. II. adv. Trans. Curat, lămurit, verde: de nu l-oiu face, mi-a spus oarzin că-mi taie capul ca la un puiu de găină (RET.).