OACHEȘ adj. 1 🐑 Cu un cearcăn negru în jurul ochilor (vorb. de oi): luă oița cea ~ă și merse cu cei doi moșnegi (RET.); i-a dăruit patruzeci și nouă de mioare ~e numai de cîte un ochiu (CRG.) ¶ 2 Negricios la față (despre oameni), brun: Sofiana, fată numai de șasesprezece ani, ~ă, sprîncenată și frumoasă (I.-GH.) [ochiu; comp. alb. sükun „miel oacheș”, sükɛ „oaie oacheșă” < sü „ochiu”].