NĂZUINȚĂ (pl. -țe), NĂZUIRE sf. Gîndul, dorința de a dobîndi ceva, de a ajunge la ceva, aspirațiune: își cîștigă pîinea zilnică, făcînd parte dintr’o tabără sau dintr’alta, după cum îi povățuesc... năzuințele viitorului (BR.-VN.); trebue să renunț cu totul la așa falnice năzuiri (NEGR.) [năzui].