3 definiții pentru năstăvitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstăvitor sm [At: TETRAEV. (1574), 240 / V: ~toriu / Pl: ~i / E: năstăvi + -tor] (Înv) Îndrumător divin.

năstăvitoriu sm vz năstăvitor

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năstăvitor, năstăvitori, s.m. (înv.) conducător, îndrumător, învățător (divin).

Intrare: năstăvitor
năstăvitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstăvitor
  • năstăvitorul
  • năstăvitoru‑
plural
  • năstăvitori
  • năstăvitorii
genitiv-dativ singular
  • năstăvitor
  • năstăvitorului
plural
  • năstăvitori
  • năstăvitorilor
vocativ singular
plural
năstăvitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)