năpusti vb. IV. I 1 refl. (despre ființe, mai ales despre oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „asupra”, „după”, „în”, „înaintea”, „la”, „spre”) a se arunca, a se azvârli, a se duce², a năpădi, a năvăli, a se porni, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, <rar> a se elansa, a se prăbuși, <înv. și pop.> a cădea, <pop.> a se opinti, <înv. și reg.> a năduli, a se prăpăstui, <reg.> a se aiepta¹, a se detorni, a iuruși, a se îniepta, a năboi², a se năprăti, a nooti, a se răpi, a se șupi¹, a se tovărî, a se țipa², <înv.> a se da², a erupe, a intra, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi, <fig.; rar> a se nărui, <fig.; înv.> a zbura. Se năpustește asupra lui cu toată forța. Uliul s-a năpustit asupra prăzii. 2 tr. (înv. și reg.) v. Arunca. Azvârli. Repezi. Zvârli. 3 refl. (constr. cu un pron. pers. în dat.; reg.; despre sânge) v. Da². Ieși. Țâșni. 4 refl. (reg.; despre lacrimi) v. Izbucni. Țâșni. II tr. (înv. și reg.) 1 (compl. indică ființe, așezări omenești etc.) v. Abandona. Lăsa. Părăsi. 2 (compl. indică activitatea, munca, ocupația etc. cuiva) v. Neglija.