NOTĂ s. f. I. 1. Însemnare, indicație, comentariu, remarcă în scris (publicată) asupra unei chestiuni, asupra unui fapt; text scris care conține o însemnare, o indicație, un comentariu etc. cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c., vida, Gram. 2/29. Jurnalul de Frankfort din 11 ghenari cuprinde următoarele două note. ar (1834), 57¹/30, cf. valian, v., iarcu, d. s. ii, 438/29, stamati, d. Iacă notele ce am crezut că ar putea sluji oarecum ca sfaturi pentru căutarea frumuseței. f (1897), 51. Dar de ce... poetul... Să mai lase pe hîrtie ca să treacă-al său condei, Ce fixează note de aur pe al foilor temei? macedonski, o. i, 128. Notele privitoare la viața intimă a lui... Turgheniev sînt destul de restrînse. sadoveanu, e. 233. ◊ Expr. (Calc după fr. prendre note) A lua notă (de ceva) = a afla (ceva); a înregistra, a reține (ceva); a ține seamă (de ceva). E o plăcere să iai notă despre apariția unui astfel de volum de cîntece. f (1900), 612. Abia luam notă, cu mijloacele de cunoaștere periferică, de această întîlnire. camil petrescu u. n. 184. Îl privi dreaptă..., fără să ia notă de dorința lui. id. n. 106. Bălcescu ar fi vrut ca guvernul să lucreze în liniște, fără spaimă, fără să ia notă năucit de situația de la hotarele țării. id. o. ii, 618. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative scrise în timpul (sau după terminarea) lecturii unei cărți, unui articol etc.; scurte notări făcute în cursul unei ședințe, audierii unei conferințe, unei lecții etc.; notițe (1). De vei avea vreme, ia note tot despre acea epocă. bălcescu, ap. ghica, a. 609. Studenții luau note pe care le completau în urmă. brăescu, a. 206. Am luat tot timpul note despre cele văzute. stancu, u.r.s.s. 5. ♦ (La pl.) Titlu nepretențios dat unor însemnări sau reflecții literare scrise (și publicate) cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric, un fapt etnografic etc., redate, de obicei, în formă narativă; comentarii, notițe (1). Am început chiar a citi... notele despre vînătoare coprinse în „Onomasticonul” lui Iuliu Polux. odobescu, s. iii, 61. Voi începe zilele acestea să-mi public notele de călătorie. STANCU, U.R.S.S. 80. 2. (Mai ales la pl.) Adnotare la un text literar sau științific (tipărit), cuprinzînd lămuriri sau informații suplimentare de amănunt ori asupra unei probleme ridicate de acel text, referințe bibliografice etc., trecută în josul paginii, la sfîrșitul sau (mai rar) la începutul volumului adnotat; (rar) notiță (2). Engel scrie apoi, în note, că pentru aceasta au dăruit atunci lui Radul IX Alvintul. șincai, hr. ii, 174/22. M-au ajutat să-mi împodobesc traducerea cu note interesante și pentru patria mea. pleșoianu, t. iv, 109/32, cf. 105/26. Scrierile sale... sînt:... 1. Despre pluralitatea lumelor, cu note. Tipărit la Petersburg. 2. Istoria lui Iustin. negruzzi, s. ii, 157. Și te-o strînge-n două șiruri, așeundu-te la coadă, în vro notă prizărită, sub o pagină neroadă. eminescu, o. i, 134. Se impune... reeditarea, cu note critice, a unora dintre operele de seamă ale lingviștilor. cl 1957, 20. 3. (Și în sintagma notă diplomatică) Comunicare oficială scrisă, prin care un stat se adresează unui alt stat, expunîndu-și punctul său de vedere într-o anumită problemă. Cesarocră-iasca agenție, prin nota ce au dat la acest departament, au făcut arătare (a. 1793). uricariul, xi, 314. S-au făcut cunoscut prin notă cinstitu gheneral consulatu rosienescu, să-l mai înștiințeză (a. 1814). ib. ii, 4. Au priimit marele cancelariu și înștiințare de la general consulat din Iași că au dat o notă cătră divanul Moldovei (a. 1820). ib. i, 263. Note diplomatice. ar (1829), 46²/29. Am încredințat secretariului de stat... notele ce nu de mult ni s-au trimis de cătră rezidentul franțuzesc. ib. (1830), 2¹/23. S-a întîmplat o schimbare de note neplăcute între lordul Palmerston și ministrul pricinilor din afară al Frânții. cr (1832), 3¹/22. Anglia ar fi îndreptat cătră Belgia o notă, mustrind aspru a ei scopos de război. ar (1839), 15²/28. Cinstita... aghenție prin nota de la 11 (23) ale curgătoarei luni cu no. 685 încunoștiințează secretariatului că... este îndatorată a adresa mulțumiri. buletin, g. (1844), 98¹/5. Consimte, în sfîrșit, să transmită ambasadorului englez la Constantinopol... o notă în care enumera nemulțumirile... contra Porții. ghica, s. 122. Un avînt revoluționar asupra căruia consulul au trimes mai multe note. alecsandri, t. 1396. O notă a lordului Salisbury (numit ministru de externe... ) dă tuturor nemulțumirilor cea mai energică expresie. maiorescu, d. ii, 117, cf. scînteia, 1951, nr. 2 918. Notele diplomatice sînt trimise de șefii reprezentanțelor diplomatice sau ai ministerelor. der. ♦ Comunicare făcută, de obicei, în scris de o instituție; adresă, înștiințare. La nota cu no. 120... jos-iscălitu răspunde (a. 1817). doc. ec. 178. Trebuie să ne ajuți să trimitem o sumă de note telefonice... Note de o importanță covîrșitoare. galan, z. r. 132. 4. Socoteală scrisă cuprinzînd sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiectele cumpărate, pentru consumații, servicii etc. Cît pentru piepteni, le-am făcut eu căpătîi și, după nota ce mi-ai dat-o, eu sînt dator a-ți răspunde ban[i] (a. 1807). iorga, s. d. xii, 164, cf. polizu, pontbriant, d. Iată nota... – Socoteală veche: douăzăci de galbini. alecsandri, t. i, 71. Toate notele d-tale le voi plăti, fără ca să le conzult. f (1906), 31/1. Cînd mergeam înainte, în grup, plăteam eu nota totdeauna. camil petrescu, u. n. 96, cf. 185. Își aminti că nota la hotel e neplătită de două luni. c. petrescu, a. 387. Au început notele la hotel în întirziere, portarul purtîndu-se obraznic. id. î. ii, 238. Nota la florar se ridică în fiecare săptămînă la zeci de mii de lei. sebastian, t. 354. ◊ Notă de plată = document prin care se dispune plata unei sume de către o persoană fizică sau juridică, în numerar sau prin virament, din contul ei disponibil. cf. der. Notă de comandă = document emis de client către furnizor, prin care se cere livrarea unei anumite mărfi, prestarea unui anumit serviciu sau executarea unei lucrări determinate. Cînd furnizorul este de acord cu nota de comandă..., confirmarea scrisă a comenzii poate înlocui contractul economic. der. Notă contabilă = document folosit pentru înregistrarea operațiilor economice în conturi. cf. der. 5. Calificativ (exprimat în cifre sau în mențiuni speciale) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările, comportarea unui elev, student etc. Se dăduse notele de peste an și se știe că această împrejurare stîrnește întotdeauna discuții între școlari. vlahuță, o. a. i, 106. Notele ce i s-au însemnat în carnet în cei doi ani dinții au fost slăbuțe. agîrbiceanu, l. t. 71. 6. Numele unei bancnote emise în Imperiul austro-ungar, în timpul războaielor napoleoniene. Cît au ținut războaiele cu Napoleon, s-au fost emis 1060 milioane de așa-numite note sau bilete negre. barițiu, p. a. i, 553. II. 1. (Și în sintagma notă muzicală) Semn grafic convențional prin care se indică înălțimea (prin poziția în raport cu liniile și spațiile portativului) și durata intonării (prin formă) unui sunet muzical și care se folosește în notarea¹ compozițiilor muzicale; sunet care corespunde acestui semn. În besearica Răsăritului, melodia cîntării în doao forme se află. Grecii cîntă după semnele psaltihiei... iară rușii cîntă după notele italienilor (a. 1826). bv iii, 515, cf. lb. Își făcuse socoteala pînă la cea după urmă notă și știa cîte trăsături de arcuș trebuia să facă. gtn (1836), 25²/19. Și darno eu pe ceteră Cerc armonioase noate. asachi, s. l. i, 154, cf. valian, v. Noatele rătăcite prin văzduh a unei ghitare se aud in depărtare. dacia Lit. 265/27, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, v. Auzi prin aerul nopții tremurînd notele dulci ale unui claviriu. eminescu, n. 46. Prin blînde notele lirei de-amor, Glasul ei tremură dulce ușor. id. o. iv, 98. Îmi pare rău acu mai mult ca totdeauna că nu pot scrie notele muzicale. caragiale, o. vii, 91. Superbe note din pian ca o fanfară se revarsă. macedonski, o. i, 69, cf. 86. De la o fereastră... se revărsau note vesele de piano. petică, o. 256, cf. 263. Cel mai dulce și mai dumnezeiesc concert, pe care cîntăreții naturii îl execută pe niște note necunoscute încă în scara muzicii omenești. hogaș, dr. i, 15. Mazurca înaintează voios pînă la nota fatală. c. petrescu, c. v. 204. E-o muzică de toamnă Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ion de violină. bacovia, o. 85. Nota cea mai falsă din caterinca hodorogită. id. ib.215. Cine-a-runcă pe fereastră note vagi, Desperecheate Dintr-o veche melodie? minulescu, v. 194. Zvîrle-n aer... Trei note scurte. topîrceanu, p. o. 80. Fanfara a plesnit în note aspre și tari. popa, v. 214. Cornurile începeau să cînte prelung, zvîrlind în cîmpii rostogoliri de note metalice. sadoveanu, o. ii, 471. Își scoase din buzunărașul de la jiletcă „muzicuța”, suflă în ea o notă dulce și ne puse să cîntăm. id. e. 110. Mai există încă prejudecata că... reușita unui spectacol de operă depinde în primul rînd de performanțele notelor „acute”. contemp. 1950, nr. 178, 6/3. Lăutarul ăsta știe și pe noate. ciaușanu, v. 183. ◊ Fig. Codrii [sînt] organe sonoare Unde crivățul pătrunde scoțind note-ngrozitoare. alecsandri, poezii, 18. ◊ Expr. A pune o melodie pe note v. pune. Notă discordantă (sau falsă) = afirmație, atitudine, element etc. care nu se potrivește într-un caz dat, în ansamblu, care face o impresie neplăcută, șochează. A forța (sau a exagera) nota = a trece dincolo de limitele obișnuite, a întrece măsura (în atitudini, comportare etc.). A fi în notă = a fi în acord, a se afla în concordanță cu situația. (Familiar) Ca pe note = bine, așa cum trebuie. ♦ Fig. Ton; accent; ținută. Poeziile lui [Beldiceanu] de durere sînt numai niște note sincere în durerea adevărată. ionescu-rion, c. 127. Mi-am cumpărat cărți... redactate în stil științific, în notă serioasă. brăescu, a. 190 ♦ (Învechit) Bucată muzicală, melodie (1), cîntec. Musicul călăreților lui Constantin zicea nota fetei românești..., iar musicul călăreților lui Rakoți zicea nota lui Kemeni Ianoș. șincai, hr. iii, 79/4, cf. klein, d., lb. Dacă cititorii „României literare” știu muzica, ar putea asemăna cuvintele însemnate cu oarecare întorsăture: urlate, nepotrivite cu noatele și acompanemîntul. russo, s. 86. ♦ (La pl.) Foaie sau caiet cuprinzînd piese muzicale transcrise. v. partitură. Note de chitară, flaut și clavir. cr (1830), 196²/48. Dar, adăugă tînărul, aruncîndu-și ochii pe pian, unde sînt notele? f (1900), 608, cf. nica, l. vam. 168. Strîngînd în mîini un sul de note, cînta pe de rost, sentimental. brăescu, a. 65. Ce de mai note muzicale și tot lucruri pretențioase. călinescu, e. o. ii, 74. Intrăm într-o odaie mare. Un pian cu coadă, note muzicale. stancu, u.r.s.s. 42. 2. Trăsătură specifică, element component caracteristic al unei noțiuni. Conținutul unei noțiuni este totalitatea noțiunilor parțiale din care se compune înțelesul ei. Aceste noțiuni parțiale se numesc note. maiorescu, l. 30. Reușește chiar să adauge o notă la poezia naturii. ibrăileanu, s. 144. Fiecare neam trebuie să-și aducă nota sa în armonia obștească. sadoveanu, e. 12. Omul Renașterii nu disprețuise nici o notă a vieții. halea, s. t. i, 86. 3. (În dicționarele din trecut) Semn, marcă² (I 2) cf. STAMATI, D., LM, ȘĂINEANU, D. U. ♦ (Învechit, rar) Înfierare; acuzare. Fieștecare boieriu fără de notă, în carea își perde capul și tot ce are, să se poată scula împrotiva craiului. șincai, hr. i, 250/32. Ci mergînd în sus, împăratul l-au deslegat de notă. id. ib. III, 206/24. 4. Fig. Trăsătură, aspect, nuanță, caracteristică, semn distinctiv. Straiul social pe care îl reprezintă... aceste comedii... ne arată aspectul unor simțimente omenești... manifestate însă aici cu o notă specifică. maiorescu, cr. ii, 173. Istoria lui Petru Maior, Lexiconul de la Buda... erau aplecate a exagera nota latinității noastre. id. ib. 263. Nota caracteristică a invențiunilor tînărului controlor este nota lugubră. caragiale, o. i, 250, cf. gherea, st. cr. ii, 78. Obiectivitatea e o notă esențială a acestei scrieri. f (1897), 618. Milescu puse nota lui zgomotoasă în totul, îmbrățișînd pe Mihai, bufnind pe nări, pocnind din palme. d. zamfirescu, r. 102. Eleneuța vorbea cu Comăneșteanu, limpede la chip, cu o palidă notă de suavitate în întreaga ei ființă. id. ib. 161. Nota de amintire a tinereților duioase e pusă alăturea de nota ștearsă, afumată și banală a vorbelor stereotipe. f (1906), 9. Convorbirile politice sau de artă, plecările și promisiunile dau o notă mai reală vieții. bacovia, o. 232. Un fel de notă romantică. oprescu, i. a. iii, 53. Nota dominantă a volumului. contemp. 1950, nr. 178, 4/3. Este... caracteristic pentru arta de portretist a lui Odobescu asocierea dintre notele fizice și cele morale. vianu, m. 195. Nota personală este însă puternică la Grigore Alexandrescu. id. s. 222. Nu ne propunem însă să insistăm asupra notelor comune ale științei și artei. cf 1961, nr. 1, 43. În acest an antrenamentele au avut o notă specială. sp. pop. 1961, nr. 3 944, 4/5. – pl.: note. – Și: (învechit și regional) noată s. f. – Din lat. nota, fr. note, it. nota.