NOPTIȚĂ s. f. 1. (Transilv., Maram., Bucov.) Nopticică. Nu se coborî... cît fu noptița de mare. reteganul, p. iii, 51, cf. 29. Singură n-a știut Noptița cînd a trecut. Marian, na. 320. Și eu am avut șî amu n-am, Șî-mi pare noptița-un an. t. papahagi, m. 40. ◊ loc. adv. Peste noptiță = în timpul nopții, noaptea (II). Mă sculai peste noptiță, Mă uitai în tîrluliță, Nu văzui nici o oiță. Mat. folk. 515. 2. (Bot.; Mold.) Barba-împăratului (Mirabilis jalapa). cf. pontbriant, d., ddrf, șăiNEANU, D. U., PANȚU, PL,, DER. – pl.: noptițe. – Noapte + suf. -iță.