NOPTIERĂ s. f. Dulăpior sau măsuță care se așază lîngă pat pentru a ține la îndemînă diverse obiecte; măsuță de noapte. Am găsit pe noptieră... tăblița copilului. sahia, u.r.s.s. 9. Pe noptiera de lîngă patul larg, lampa..., cu flacăra scăzută, lumina slab odaia, rebreanu, i. 157. Luă lampa de pe noptieră și o duse pe masă. id. R. i, 243, cf. v. rom. februarie 1954, 128. La fiecare pat – o noptieră, galan, b. ii, 61. Dormea pe jumătate îmbrăcat... avînd pe noptieră revolverul. t. popovici, se. 101. – Pronunțat: -ti-e-. – pl.: noptiere. – Noapte + suf. -ieră.