NOPTATIC, -Ă adj. (Astăzi rar) Nocturn (1). Un susur noptatic se înalță de pre fața pămîntului. odobescu, S. III, Noptaticul lor vis. i. negruzzi, s. ii, 119, cf. ddrf. Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg, Și-n noptateca răcoare Peste sat se-nalță fumul. coșbuc, p. i, 315, cf. tdrg, iordan, l. r. a. 165. Cîntărețul noptatec poposit la piciorul muntelui. perpessicius, m. iv, 256. În odaia oltenească intră aerul noptatec. v. rom. iunie 1954, 18. ♦ Întunecat, întunecos. Prin locuri noptatece trecem. coșbuc, ae. 47. ◊ fig. Duhul noptatecei pierzări Veghează chiar în mijloc de falnice serbări. petică o. 112. ♦ (Despre animale) Nocturn (1). Pe mîna lui voinică, Un fluture noptatic s-a lăsat. v. rom. octombrie 1954, 22. – pl.: noptatici, -ce. – Și: noptatec, -ă adj. – Noapte + suf. -atic.