NEVRICOS, -OASĂ adj. (Familiar) Nervos (3). cf. polizu. Fie, soro, la naiba! că prea ești nevricoasă! caRagiale, o. ii, 129. Omul, bunioară..., dintr-un nu știu ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee! id. ib. vi, 67. ♦ Isteric. cf. polizu. ◊ (Substantivat) Gesturi care seamănă prea mult cu convulsiunile unui nevricos, filimon, o. ii, 224. – pl.: nevricoși, -oase. – Din ngr. νευριχός.