NEMIȘCĂTOR, -OARE adj. Negativ al lui mișcător. cf. m. DRĂGHICI, f. I, 23^r/12, EMINESCU, O. I, 174, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. ♦ (În sintagmele) Avere nemișcătoare sau bun, lucru nemișcător, rar, proprietate etc. nemișcătoare (și substantivat, f. pl.) = avere, bun care nu poate fi strămutat dintr-un loc în altul; avere imobilă. Cele nemișcătoare lucruri ale muierii, asemenea și ceale de sineși mișcătoare, adică țigani și vite, să nu să prețuiască. PRAV. COND. (1780), 92, cf. 130. Pe aceste monastiri, cu toate averile lor mișcătoare și nemișcătoare..., le-au dezbinat (a. 1785). URICARIUL, I, 105. De va și veni vreun pămîntean la legea turcească, să-și piardă patria, robii și toate cele nemișcătoare. VĂCĂRESCUL, IST. 255. Din dobînda și cea mișcătoare și cea nemișcătoare, numita casă va lua parte după numerul ostașilor. ȘINAI, HR. I, 271/27. Din lucrurile ceale nemișcătoare ale copilului, precum: moșii, casă, livezi, vii, dugheane, mori, epitropul nu poate nici a instreina, nici a pune amanet. MAN. JUR. (1814), 88. Starea celor mai mulți hălăduitori a acelor plaiuri rezimînd în lucruri nemișcătoare... să cuvine a să judeca totdeauna mai temeinică (a. 1819). DOC. EC. 227. Toate vînzările prin mezat a nemișcătoarelor lucruri să vor face de judecătoriile de întîia cercetare a județelor. CR (1831), 293¹/9, cf. GORJAN, H. I, 24/20. Averile lor mișcătoare și nemișcătoare să se iaie. NEGRUZZI, S. I, 232. Cei din a doua clasă se ridică pe averile lor neîncetat, cumpără proprietăți nemișcătoare. BOLINTINEANU, O. 422. Ai familie, copii, și ce avere ai, mișcătoare și nemișcătoare? CAMIL PETRESCU, O. II, 562. – pl.: nemișcători, -oare. – pref. ne- + mișcător (după fr. immobile, lat. immobilis).