nemiluit, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 149 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + miluit] 1-2 a (Asr) Nemilos (1-2). 3 av (Asr) Fără milă¹. 4 av (Asr) Îndârjit. 5 a Care se află în cantitate mare. 6 a Fără măsură Si: mult. 7 sf (Îlav) Cu ~a În cantitate foarte mare.

NEMILUIT I. adj. 1 Care n’a fost miluit ¶ 2 În cantitate foarte mare, îmbelșugat: a dat Dumnezeu zăpadă ~ă (DLVR.). II. adv. 1 Fără milă ¶ 2 Cu ~a loc. adv. Cu grămada, cu ghiotura, fără număr: flori, cu ~a, deasupra ierbii fragede și moale (GRL.); trăsura din oraș cere bani cu ~a (LUNG.).

NEMILUIT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Mult. A dat dumnezeu zăpadă nemiluită. DELAVRANCEA, S. 4. ◊ (Adverbial) Zăpada cădea nemiluit. SANDU-ALDEA, U. P. 36. 2. Fără milă, fără cruțare. (Adverbial) S-aține nemiluit pe urma fiarelor din codru. ODOBESCU, S. III 149.

NEMILUIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la miluit): Cu ~ta în cantitate foarte mare. /cf. milă

nemiluit a. care n’a fost miluit. ║ adv. 1. nemilos: îi trage nemiluit; 2. cu ghiotura: în cap avea păr cu nemiluita.

nemiluít, -ă adj. Care n’a fost miluit. Cu nemiluita V. nechimuluita.

NEMILUITA s. f. (Numai în expr.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug, foarte mult, cu ghiotura. Vitele începură apoi să piară cu nemiluita. AGÎRBICEANU, S. P. 30.

nechimu(r)luíta (cu) loc. adv. (d. ung. kimélni, a cruța orĭ d. kimúlni, a conteni, de unde s’a format un verb dispărut a chimului, „a cruța” orĭ „a conteni”). Nord. Fără măsură, fără cruțare, fără socoteală: a cheltui cu nemichirluita (Sev. și Rev. I. Crg. 13, 82), potopea vitele cu nechimuluita (Șez. 30, 195). – În restu țăriĭ cu nemiluita (infl. de a milui). V. chemuluĭesc.

nemiluit (rar) adj. m., pl. nemiluiți; f. nemiluită, pl. nemiluite

nemiluit (rar) adj. m., pl. nemiluiți; f. nemiluită, pl. nemiluite

nemiluit adj. m., pl. nemiluiți; f. sg. nemiluită, pl. nemiluite

nemiluita (cu ~) loc. adv.

!nemiluita (cu ~) loc. adv.

nemiluita s. f. art.

cu nemiluita expr. mult, din belșug.

NEMILUIT adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.

nemiluit adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV.