NELĂMURIRE s. f. 1. Negativ al lui lămurire. cf. pontbriant, d., costinescu. 2. (Rar) Lipsă de claritate, de precizie (a contururilor); lumină confuză. Noaptea... umple văzduhul de umbre, învăluie lucrurile în nelămurire, mărește singurătatea în jurul meu. SANDU-ALDEA, a. m. 121. 3. Fapt insuficient elucidat; chestiune neclară; (rar) neînțeles^2. Am o nelămurire. – pl.: (3) nelămuriri. – pref. ne- + lămurire.