NEGRUȚ, -Ă adj., s. f. 1. adj. Negrișor (1). cf. lb, polizu, pontbriant, d., lm, dqrf, tdrg, alexi, w. Ești negruță? – Da, șopti Edith. Puțin prea mult. t. popovici, se. 597. Că eu, pentru că-s negruță, Mă bucur să-ți fiu drăguță. jarnîk-bîrseanu, d. 234. Alei, tu, Ruscuț-albuți Cu sprîncenili negruțî. șez. v, 86. Dragă mi-i fata negruță, Cu groșița pe chicuță. hodoș, p. p. 169. Cireșe negruță. alr ii 6076/349, cf. 6082/325,349. ◊ (Substantivat) Bată-te norii, negruță, De trei ani mi-ai fost drăguță. jarnIk-bîrseanu, d. 256, cf. gorovei, c. 353, pascu, c. 183. 2. s. f. (Bot.) Negrușcă (1) (Nigella arvensis). cf. damÉ, t. 184, pascu, s. 156, panțu, pl. – pl.: negruți, -e. – Negru + suf. -uț.