NEGATA adv., adj. invar. 1. adv., adj. invar. (Învechit și regional) Negativ al lui gata; care nu este (încă) terminat; care nu s-a pregătit (pentru ceva). Find negata de a să bate (a. 1617). mag. Ist. i, 250/6. Așa-i amăgește, pînă-i apucă moartea negata, varlaam, c. 291. Cei puțini di cei mulți și cei negata de cei gata n-au putut suferi, ce au dat dosul, ureche, l. 162. Fiind oștile lui răsipite pen sat pre la gazde și negata, l-au luat de l-au dus în sus spre țara leșască (a. 1679). mag. Ist. ii, 29/19. Cu greu este cei puțini și negata a sta împotriva celor mai mulți. n. costin, let. ii, 46/14. Deși eram negata, am luat un șal și am primit-o. negruzzi, s. i, 50. Vîntrele-și aduc, negata, din codri, și bîrne Mari, necioplite. coșbuc, ae. 76. O lăsat lucru negata, a i 24. 2. adj. (Prin nordul Mold.; despre ouă) Care nu are găoace, care este ouat fără găoace. Cf. alr ii 5 712/414, 551. – pref. ne- + gata.