NEDOMOLIT, -Ă adj. Negativ al lui domolit; care nu se domolește sau nu poate fi domolit; neastîmpărat (1), (rar) nemolit, (învechit și popular) neostoit; nestăpînit, aprig. Calul sireap și nedomolit. cantemir, ist. 202. Niște nedomolițiși nedumesteciți vrăjmași, pururea nevindecați către romani. c. cantacuzino, cm i, 18, cf. VALIAN, v., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Din umbră..., răsare conul Leonida, nedomolitul republican. sadoveanu, e. 147. Omul acesta fusese în tinereță uragan nepotolit. id. o. i, 10. Nedomolitul lui suflet ardea, mistuit de ura veche. id. ib. 33. – Pl.: nedomoliți, -te. – Pref. ne- + domolit.