Definiția cu ID-ul 1360487:
Tezaur
NECUNTEN, -Ă adj., adv. (Regional) 1. adj. Necontenit (1). cf. scl 1963, 21. 2. adv. Necontenit (2). Tu o mîngîi necunten. scl 1963, 21. – pl.: necunteni, -e. – Și: necuntin, -ă (scriran, d.), necontin, -ă (id. ib.) adj., adv. – cf. necuntenit.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Lăcrămioara
- acțiuni