NECUMPĂTAT, -Ă adj. 1. Negativ al lui cumpătat. cf. lb, valian, v., pontbriant, d., odobescu, s. iii, 81, ispirescu, l. 247, ddrf, scl 1960, 529. 2. (Rar) Necontenit (1) (și exagerat). cf. lb. Din aceste necumpătate ploi și pomii pe alocure s-au umplut de omidă. ar (1829), 23²/13. – pl.: necumpătați, -te. – pref. ne- + cumpătat.