nechimu(r)luíta (cu) loc. adv. (d. ung. kimélni, a cruța orĭ d. kimúlni, a conteni, de unde s’a format un verb dispărut a chimului, „a cruța” orĭ „a conteni”). Nord. Fără măsură, fără cruțare, fără socoteală: a cheltui cu nemichirluita (Sev. și Rev. I. Crg. 13, 82), potopea vitele cu nechimuluita (Șez. 30, 195). – În restu țăriĭ cu nemiluita (infl. de a milui). V. chemuluĭesc.