NECAZ, NĂCAZ (pl. -azuri) sn. 1 Supărare mare: ~urile sînt pentru oameni și oamenii pentru ~uri (ZNN.); își potoli ~ul, sărutînd-o pe obrajii ei bălai (DLVR.); zmeul... se turbură de ~ și nu mai vedea înaintea ochilor (ISP.); tînăra nevastă, văzîndu-și bărbățelul, mai uită din cele necazuri (CRG.); ¶ 2 Supărare împotriva cuiva, părere de rău pricinuită de cineva sau de ceva împotriva dorinței, așteptărilor cuiva, ciudă; mi-e ~, mi-e ciudă, îmi pare foarte rău; a avea ~ pe cineva; a face în ~ul cuiva, a-i face în ciudă, a face ceva dinadins, ca să-l supere [bg. n a k a z ŭ].