naufragiu s.n. 1 (nav.) <înv.> avarie totală, înec, naiefrângere, necătură, vasfrângere. Ciocnirea cu un aisberg a produs naufragiul Titanicului. 2 fig. <fig.> dezastru, distrugere, ruină, ruinare. O societate merge spre naufragiu dacă nu sunt eradicate corupția și nepotismul.