Definiția cu ID-ul 1256406:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂSÁI1 s. n. (Regional, mai ales în Ban. și Transilv.) 1. Față de masă. Cf. LM, BARONZI, L. 113. Mesaiul e alb ca neaua, cuțîtele sclipesc. F (1879), 20, cf. LUC. III, 136, H IX 62, XVIII 144. Haid' acasă, jupîneasă, Că nu ai măsai pe masă. HODOȘ, P. P. 191, cf. N. REV. R. VIII, 86. Cu măsaie de mătasâ Sus pe ea mîncare aleasâ. VICIU, S. GL., cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 134, ARH. FOLK. III, 151, GREGORIAN, CL. 59. ◊ Măsai de masă (sau de piele, ceruit) = bucată de mușama care servește drept față de masă. Cf. ALR II/I h 401. 2. Șervet, șervețel, prosop ; s p e c. ștergar pentru împodobit pereții, în casele țărănești; p. ext. bucată de pînză care are diferite întrebuințări (casnice). Să iai seama ca coșnițile cu stupii să se acopere cu o strecătoare sau cu măsaie rare și să se leage la gură. TOMICI, C. A. 71/8, cf. 67/5, 121/7, 164/12, 174/20. După ce s-au copt turtițele, acestea se pun pe o sinie așternută cu un masaniu curat. MARIAN, Î. 190. Ca găzdărița să se fălească că e vrednică, de ambele părți ale chiliei, pre lîngă păreți, . . . ține. . . măsaie. LIUBA-IANA, M. 120, cf. H XVIII 4, 26, 104, 296. Apoi se ia un măsai mare, care se coase ca un sac, tăiat în douădupă măsura celui ce joacă cerbul. DENSUSIANU, Ț. H. 260. Atunsa vini cu un taier, pus um măsai frumos pră iel. ARH. FOLK. III, 51, cf. 57, ALR I 1 956/12, 18, ALR II 3 375/29, ALR II/I MN 148, 3 928/2, 47, MAT. DIALECT, I, 138. - Pl.: măsaie. – Și: masai, masániu, mesái s. n. – Masă1 + suf. -ai.