MĂNGĂLĂU s. n. 1. (Transilv., Bucov., Mold.) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufele de pînză groasă (înfășurate în prealabil pe un sul de lemn). 1 măngălău di călcat strai (a. 1 821). IORGA, S. D. XXI, 415, cf. LB, LM, GHEȚIE, R. M., TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Cu măngălău le-am calcat. SEVASTOS, C. 143, cf. com. MARIAN, com. din PIATRA NEAMȚ, ALR II 3 386/53, 260, 279, 284, 316, 334, 353, 365. ♦ (Mold., Bucov.) Scîndură dreptunghiulară, cu suprafața brăzdată de șanțuri, pe care se freacă rufele la spălat; (regional) maglă¹, mînjălău, zolitor. Cf. ȘEZ. III, 70, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, A V 15, 18, VI 4, 26, IX 1. ♦ (Regional) Mai ² (II 1). Com. din BRAȘOV. 2. (Transilv., Mold.) Tăvălug (folosit în lucrările agricole). Cf. CABA, SĂL. 99, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ALR SN I h 26, ALRM SN I h 12, A I 13, 22, 26, 31, 35. 3. (Regional, în forma mîngalău) Mistrie (Roșia-Beiuș). ALR II/I h 241/310. 4. (Pe teritoriul fostului județ Someș) Organul genital al calului. DR. V, 312. – Pl.: măngălaie. – Și: măngărlău (BL II, 59), măngulău (A I 35), mangălău (ALR II 3 386/353, ALR SN I h 26, A I 13, 22), mangalău (ALR II 3 386/353, ALR SN I h 26/810, ALRM SN I h 12, A I 13 ; pl. mangalauă A I 22), mangarlău (ALR II 3 386/260), mîngălău (GHEȚIE, R. M., ȘĂINEANU, D. U., com. MARIAN, ALR II 3 386/53, ALR SN I h 26, A I 26, 31, IX 1), mîngălău (CABA, SĂL. 99, com. din PIATRA NEAMȚ, com. din STRAJA ȘÍ MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR SN I h 26: pl. mîngalauă ALR ii 3 386/279, 284, 316, 334, 353, 365, ALR SN I h 26) s. n. - Din magh. mángoló.