MĂLAI subst. 1. (Mold., Ban.) Mei A: Au fost și timpurile proaste de nu s-au făcut pîine ... Agiunsese mierța de mălai în sus pe suptu munte la 4 lei. NECULCE. Cine se teme de vrăbii, să nu samene mălaiu. B 1774, 58^r. Cine să temi de pasări nu samănă mălaiu. B 1779, 67^r. C: Millium. Malai. Kölös. LEX. MARS., 228. // B: S-au făcut și grîu și mălai mult de era bilșug în toate. R. POPESCU. 2. (Mold.) Făină de mei. Sosind la adîncul pustiei, intră într-o peșteră, mîncînd pîine dînăoară în săptămînă si-ncă de mălai si necernută. DOSOFTEI, VS. 3. (Ban.) Pîine făcută din făină de mei. Mĕlaj. Milliaceus panis. AC, 352. 4. (Mold.) Semănătură de mei. Dat-au o brumă mare, de-u stricat pînele, mălaiele. NECULCE. Forme gramaticale: pl. mălaie (NECULCE). Etimologie necunoscută. Cf. p ă r i n g.