MĂCIUCĂ (pl. -ci) sf. 1 Bîtă care merge îngroșîndu-se treptat de la un capăt la celălalt și se termină printr’o măciulie groasă, toroipan (🖼 2996); (P): ajunge o ~ la un car de oale, pentru cel ce pricepe ușor, o singură vorbă îi e de ajuns; a i se face (sau a i se ridica) părul ~ (în vîrful capului), a i se sbîrli părul de frică ¶ 2 🌿 = MĂCIUCA-CIOBANULUI = ROSTOGOL 2 ¶ 3 = MĂCIULIE: La cap ~, La coadă ~, La mijloc nemică (GOR.), ghicitoare despre „furnică” ¶ 4 🌿 = TĂTARNICĂ [lat. vulg. * matteuca].